Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Ulmeni se află în extremitatea de Nord Vest a României, în provincia istorică Maramureş/Transilvania, în extremitatea de Sud Vest a judeţului Maramureş, la hotarul cu judeţul Sălaj, în arealul de Sud Vest al Depresiunii Baia Mare, la contactul cu Dealurile Sălajului, pe stânga văii râului Someş, la intersecţia paralelei de 47°27’56” latitudine nordică cu meridianul de 23°18’01” longitudine esticã, în zona culturală şi spirituală “Ţara” sau “Ţinutul Chioarului”, la 34 km Sud Vest de municipiul Baia Mare. Din punct de vedere demografic, Ulmeni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 500 loc. (1 ian. 2019), din care 3 705 de sex masc. şi 3 795 fem. Supr.: 81,5 km2, din care 9,4 km2 în intravilan; densitatea: 798 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 270 loc., 3 764 de persoane erau români (51,8%), 1 664 maghiari (22,9%), 1 571 rromi (21,6%) şi 271 loc. (3,7%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 4 605 ortodocşi (63,3%), 1 475 reformaţi (20,3%), 714 penticostali (9,8%), 80 Martorii lui Iehova (1,1%) şi 396 loc.(5,5%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, romano-catolici, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea ş.a.) erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod rutier şi feroviar cu staţii în oraşul Ulmeni şi satul Ţicău, inaugurate în anul 1889. Exploatări de balast. Topitorie de in şi cânepă (până în 1998). Fabrică de blue-jeans (inaugurată la 5 mai 1998). Prelucrarea lemnului. Producţie de profile din material plastic şi din aluminiu pentru ferestre şi uşi, de prefabricate din beton, de articole de îmbrăcăminte, de produse de patiserie şi de panificaţie. Morărit. Culturi de cereale, cartofi, in, cânepă, plante de nutreţ, legume etc. Pomicultură (meri, peri, pruni). Centru de Cultură şi Artă. Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1953, azi cu peste 13 000 de volume. Pod nou peste râul Someş. În satul Chelinţa s-a născut interpretul de muzică populară Emil Gavriş (n. 28 martie 1915, Chelinţa – m. 25 iulie 1989, Bucureşti), iar în localitatea componentă Tohat s-a născut scriitorul Petre Dulfu (n. 10 martie 1856, Tohat – m. 31 octombrie 1953, Bucureşti). În arealul satului Ţicău, în partea de Vest a Dealurilor Chioarului, care domină spre Vest Valea Someşului, se află un masiv deluros, cunoscut sub numele de Măgura Prisaca (sau Ţicău), cu înălţimea de 626 m (vârful Prisaca), alcătuit din marne, calcare, tufuri vulcanice, gresii şi conglomerate. În partea de Sud Vest a acestui masiv, Someşul a săpat un grandios defileu epigenetic, desfăşurat între satele Benesat (comuna Benesat, judeţul Sălaj), în Sud, şi Ţicău (sat care aparţine oraşului Ulmeni, judeţul Maramureş), în Nord. Masivul sau Măgura Prisaca reprezintă un horst cristalin tipic, fiind cunoscut şi sub denumirile de Ţicău şi Dealu Mare. Acoperit cu păduri de fag (Fagus sylvatica) şi gorun (Quercus petraea).
Istoric
Ulmeni apare menţionat documentar, ca sat, prima oară, în 1405, cu numele Sylelmed sau Silimeghiu, într-o scrisoare a regelui Ungariei Sigismund I de Luxemburg, trimisă Conventului Leles din Slovacia, iar în documentele anilor 1765 şi 1822-1823 apare consemnat cu grafia Sulimediu. Denumirea actuală a oraşului Ulmeni datează din anul 1926. În urma Dictatului fascist de la Viena, din 30 august 1940, partea de Nord Vest a Transilvaniei, în care se afla şi comuna Ulmeni, a fost cedată de către Germania nazistă şi Italia fascistă Ungariei horthyste, fiind eleiberată în octombrie 1944 de trupele armatei române. Comuna Ulmeni a fost trecută în categoria oraşelor la 7 aprilie 2004, având în subordine ad-tivă satele Arduzel (menţionat documentar în anul 1334), Chelinţa (1423), Mânău (1423), Someş-Uileac (1383), Ţicău (1543), Vicea (1387) şi localitatea componentă Tohat (1424).
Monumente
În oraşul Ulmeni există o biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din anul 1720, azi declarată monument istoric, care a fost demontată la sfârşitul secolului 19 din satul Şomcuta Mare, judeţul Maramureş, transportată cu carele şi reasamblată în anul 1895, în satul Ulmeni, pe cheltuiala lui Covaciu Masteiu. Tot în oraşul Ulmeni se află o biserică nouă, din caramidă, cu triplu hram – “Sfânta Treime”, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi “Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş”, zidită în perioada 1998-2005, pictată în frescă de Marcel Pop în anii 2010-2015 şi sfinţită la 8 mai 2016. În localitatea componentă Tohat se află monumentul scriitorului Petre Dulfu (1856–1953), dezvelit în anul 1930, şi casa memorială a acestuia – autorul povestirilor Gruia lui Novac, publicată în anul 1894, Isprăvile lui Păcală (1913) ş.a., iar în satul Arduzel există o biserică reformată, ctitorie de la începutul secolului 16 a lui Ioan Drágffy (căzut în lupta de la Mohács din 1526), extinsă în anul 1726, precum şi biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din anul 1650, azi restaurată şi declarată monument istoric. În satul Someş-Uileac există o biserică reformată, din lemn (1699), declarată monument istoric, iar în satul Ţicău se află o clădire a administraţiei pontificale a bisericii romano-catolice (curie), datând din secolul 19.
About
The town of Ulmeni is located in the northwestern part of Romania, in the historical province of Maramureş/ Transylvania, in the southwestern extremity of Maramureş County, on the border with Sălaj County, in the southwestern area of the Baia Mare Depression, at the contact area with Sălaj Hills, on the left side of the Someş river valley, at the intersection of the parallel of 47°27’56″north latitude with the meridian of 23°18’01” east longitude, in the cultural and spiritual area “Ţara” (The Land) or “Ţinutul” (The Realm) of “Chioar”, 34 km South West of Baia Mare municipality. In terms of demographics, Ulmeni belongs to the category of small towns, with a population of 7,500 inhabitants (January 1, 2019), of which 3,705 males and 3,795 females. Area: 81.5 km2, of which 9.4 km2 in urban areas; density: 798 inhabitants/km2. At the population census from 20-31 oct. In 2011, out of the total of 7,270 inhabitants, 3,764 people were Romanians (51.8%), 1,664 Hungarians (22.9%), 1,571 Roma (21.6%) and 271 inhabitants (3.7%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, at the same census were registered 4,605 Orthodox (63.3%), 1,475 Reformed (20.3%), 714 Pentecostals (9.8%), and 80 Jehovah’s Witnesses (1.1%), while 396 inhabitants (5.5%) belonged to other denominations (Baptists, Roman Catholics, Greek Catholics, Seventh-day Adventists, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. Road and railway junction with stations in the town of Ulmeni and the village of Ţicău, inaugurated in 1889. Ballast mining. Flax and hemp smelter (until 1998). Blue jeans factory (opened on May 5, 1998). Wood processing. Production of plastic and aluminum frames for windows and doors, precast concrete, garments, confectionery and bakery industries. Milling. Cereals, potatoes, flax, hemp, fodder plants, vegetables crops, etc. Fruit cultivation (apples, pears, plums). Cultural and Art Centre. Public library, established in 1953, with a current collection of over 13,000 volumes. New bridge over the river Someş. The popular music performer Emil Gavriş was born in the village of Chelinţa (b. March 28, 1915, Chelinţa – d. July 25, 1989, Bucharest), and the writer Petre Dulfu was born in the component locality Tohat (b. March 10, 1856, Tohat – m. October 31, 1953, Bucharest). In the area of Ţicău village, to the west of the Chioarului Hills (which dominate to the west the Someş Valley), there is a hilly massif, known as Măgura Prisaca (or Ţicău), with a height of 626 m (Prisaca Peak), made up of marls, limestones, volcanic tuffs, sandstones and conglomerates. In the South-West part of this massif, river Someş dug a grandiose epigenetic gorge, between Benesat villages (Benesat commune, Sălaj county), in the South, and Ţicău (village belonging to Ulmeni town, Maramureş county), in the North. The Măgura Prisaca Massif is a typical crystalline horst, being also known as Ţicău and Dealu Mare. Covered with forests of beech (Fagus sylvatica) and oak (Quercus petraea).
History
Ulmeni is mentioned documentary, as a village, for the first time in 1405, with the name Sylelmed or Silimeghiu, in a letter from the King of Hungary Sigismund I of Luxembourg, sent to the Leles Convent in Slovakia, and in the documents of 1765 and 1822-1823 it is recorded with spelling Sulimediu. The current name of the city of Ulmeni dates back to 1926. Following the fascist Vienna Award from August 30, 1940, the northwestern part of Transylvania, which included the commune of Ulmeni, was assigned by Nazi Germany and fascist Italy to Horthy Hungary; this territory was freed in October 1944 by the troops of the Romanian army. The commune of Ulmeni became a town on April 7, 2004, administering the villages Arduzel (mentioned in a document from 1334), Chelinţa (1423), Mânău (1423), Someş-Uileac (1383), Ţicău (1543), Vicea (1387) and the component locality Tohat (1424).
Monuments
In the town of Ulmeni there is a wooden church, dedicated to the “Holy Archangels Michael and Gabriel”, dating from 1720, today declared a historical monument, which was dismantled at the end of the 19th century from the village of Şomcuta Mare, Maramureş County, transported with carts and reassembled in 1895, in the village of Ulmeni; this operation was funded by Covaciu Masteiu. Also, in the town of Ulmeni there is a new brick church, with triple patron saints – “Holy Trinity”, “Holy Archangels Michael and Gabriel” and “Holy Hierarch Joseph the Confessor from Maramureş”, built between 1998-2005, painted in fresco by Marcel Pop in 2010-2015 and consecrated on May 8, 2016. In the locality of Tohat there is the monument of the writer Petre Dulfu (1856–1953), unveiled in 1930, as well as his memorial house. He is the author of the stories about Gruia, son of Novac, published in 1894, Păcală’s Feats (1913) and others. In the village of Arduzel there is a reformed church, founded at the beginning of the 16th century by Ioan Drágffy (fallen in the battle of Mohács in 1526), extended in 1726, as well as the wooden church dedicated to the “Holy Archangels Michael and Gabriel”, dating from 1650, today restored and declared a historical monument. In the village of Someş-Uileac there is a reformed wooden church (1699), declared a historical monument, and in the village of Ţicău there is a building of the pontifical administration of the Roman Catholic church (curia), dating from the 19th century.
Back to Romanian version